RECURS LA PREZENT. Când Madagascarul se micșorează!

in Opinii by

În ultima mea intervenție în spațiul prezentei rubrici, rubrică ce se vrea mai mult o înălțare a întrebărilor și a temelor de reflecție ale prezentului decât săpatul și scosul la iveală a unor adevăruri, făceam o mică trecere în revistă a unor expresii dedicate valurilor.

Urcându-mă pe un monument al unei prea mari prețuiri de sine atunci când spun că, discutând cu un confrate în ale scrisului, autor celebru al urbei noastre, cu o lungă serie de titluri în palmares, mi se atrăgea atenția asupra unor schiopătări ale textelor mele, ce vin din puținătatea exemplelor.

Mărturisesc că, în mod voit, nu apelez la acest exercițiu pentru a lăsa liberă imaginația cititorului.

Ca o contrazicere a celor spuse, iată, cotidianul mă îndeamnă să revin asupra ultimului recurs la prezent și să vă aduc, poate, cel mai convingător exemplu.

Fascinantul nostru personaj, celebrul transfug, este de departe omul politic care a fost și la propriu și la figurat „pe val”, sfârșind lamentabil prin „a fi luat de val” și „dus de val” cu tot cu zmeul lui, tocmai în Madagascar.

Deși memoria colectivă este cea mai scură memorie, nu putem uita celebrele întruchipări ale personajului care, îndrăgostit narcisist de voievozii, faronii, sultanii și toate nebuniile în care s-a aruncat„luat de val”, a început să creadă că este moștenitorul celor pe care i-a interpretat, și o mare parte din gloria și măreția acestora, dacă nu chiar toată, îi revine ca o cuvenită răsplată!

Primarul nostru, ce răsărea asemeni unui Adonis din învolburatele valuri, făcuse chiar o pasiune din urcatul pe val, pasiune care l-a dus, iată, până în locul în care a înțeles să-și definească propria recluziune.

Ca o ironie a sorții, după ce a fost „pe val” și apoi „luat de val”, a înțeles să se retragă în pitoreasca insulă și „să nu mai facă valuri”, însă mâna lungă a justiției, mânată de nevăzute ițe, asemeni căutatului în scorbură a lui Nică, a reușit să-l găsească pe Răducu al nostru, pitit printre uriașele valuri și să-l aducă în plină campanie electorală, dar de data asta nu ca actor al acesteia ci, mai degrabă, ca în vechile spectacole ambulante, plimbat pe străzi, cu belciugul în nas, pe post de atracție a circului!

Nici nu știu cine trebuie felicitat și cine trebuie mustrat, cine se bucură mai tare sau cine tremură mai mult!

Ce pot să constat este că istoria se repetă și că așa cum Indonezia i-a rămas mică lui Nicolae Popa, iată că și Madagascarul a intrat în contracții, nu ale nașterii, și a rămas foarte mic pentru Radu Ștefan Mazăre.

P.S. Întrebare: Știe cineva dacă a început să se micșoreze Serbia sau Costa Rica?

Banner

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.