RECURS LA PREZENT. Valuri și…valuri!

in Opinii by
Banner

Născut într-o zonă mai degrabă a munților semețiți, poporul român, a cărui primă inimă a bătut la Sarmisegetuza, a împrumutat încă de la început tristețile poetului exilat la țărmurile lui Pontus Euxinus și a adus marea, cu eterna  ei himeră, valul, în literatură, în folclor, în viața de zi cu zi!

Deși nu ai fi zis că influența mării se face remarcată printre oameni ai munților și ai dealurilor domoale, limba română adăpostește o sumedenie de expresii legate de mare sau de valuri, expresii ce sunt prezente în orice parte a societății, indiferent de unde ai privi.

Să ne aplecăm, zic, asupra câtorva expresii ale căror învățăminte sunt extrem de actuale în spațiul politichiei românești.

De departe, cea mai entuziasmantă pentru politicieni, cea mai însuflețitoare, dătătoare de speranțe și aripi este expresia „a fi pe val”. Mulți dintre actorii politici își măsoară capacitatea de a acționa doar raportându-se la această scurtă emulație și înălțare a statusului social, uitând că înălțarea pe val este de scurtă durată și, întotdeauna, picioarele sunt de lut, iar căderea de pe val este, de cele mai multe ori dezastruoasă. Cel ce a urcat pe val cu convingerea unei descendențe olimpiene, sfârșește prin „a fi luat de val”, o altă expresie parcă menită să aducă pe pământ pe cei ce „sunt pe val”, ambele expresii surprinzând în fond o amorțire a rațiunii, o deformare a modului în care cel „de pe val” percepe realitatea, iluzia în care se închide devenind pentru el, pe rând, întâi paradis și apoi infern!

Dincolo de cele două expresii, mai cunoaștem și pe cea „a face valuri”, cu diferitele conotații, unele benigne, altele de-a dreptul insidioase, expresie care încearcă să acopere neputința unor personaje a căror acțiune concretă se rezumă doar la o agitație haotică, fără urma unei minime conștiințe.

În aceeași notă, a lui „dolce far niente”, avem ca expresie a măreții leneviri „să te lași dus de val”, val ce-i tot duce pe unii din Nicăieri spre Niciunde!

Tot la capitolul efemeride, după trecerea valului se înscrie și expresia „în spumele mării”, altă construcție a cărei trăire este indisolubil legată de existența valului.

Iată, dragii mei cititori, cum putem transfera scena politică cu actorii ei într-o mare piscină cu valuri artificiale, în care unii sunt pe val, alții luați de val, alții duși de val, iar cei de pe margini constată eminescian că „Ce e val ca valul trece!”

P.S. O cuvenită precizare! Unele valuri mai puternice poartă denumirea de tsunami! Deci, mare grijă!

Banner