RECURS LA PREZENT. Suflete tâlhărite

in Opinii by

Abandonul unui om este o tragedie! Abandonul a șaptezeci de bătrâni este statistică! Șaptezeci de destine frânte, de vise năruite, de așteptări ale morții, de neîncovoiate demnități!

M-am oprit asupra acestui număr pentru că el este desprins dintr-o statistică. Acesta este numărul bătrânilor abandonați de cei ce, în puerea vieții i-au considerat familia lor. Acesta este numărul celor ce comunitatea, ca un paliativ amar, încearcă să le lumineze zilele în negura tristeților neînchipuite.

În orașul nostru, preamărit în versuri de înaintași, hulit în birturi de mitocani ai zilei, a căror cultură a fost cizelată cu toporul, șaptezeci de destine frânte își așteaptă cu nădejde sfârșitul și cu deznădeje de clipa când cel ce îi este fiu sau fiică îi va trece pragul. Lacrimile lor ar face să se reverse orice ocean și suferința lor nu are decât o singură limită, cerul!

Așteptarea lor este coșmarul începutului fiecărei zile, iar sfârșitul acesteia măsura demnității, pentru că au rezistat cu stoicism abandonării în care au fost lăsați!

Cei șaptezeci de bătrâni pe care orașul nostru îi îngrijește la domiciliu sunt monumente vii ale tristeții și demnității umane!

Ale tristeții pentru că atâta timp cât au putut să-și călăuzească destinul nu și-au imaginat nici o clipă că pot deveni poveri ale neputinței și ale demnității pentru că pelinul prezentului, cât de amar ar fi, nu poate să le zdruncine ultimul bastion al demnității, plângerea și deplângerea propriului fiu/fiică.

Ca o meschinărie a sorții, astăzi spațiul public este umplut de discursuri, cu și fără argumentări, despre corupție, despre justiție, despre o mie de alte motive, dar nici unul despre bătrînii noștri, despre bătrânii abandonați!

Ei bine, veți spune, statul și-a făcut datoria, a incriminat fapta, „Abandonul de familie” este termenul juridic, aceasta este spălarea pe mâini asemeni celei a lui Pilat din Pont, dar ce folos dacă forța legii nu-i poate urmări pe acești „tâlhari” ce-și uită părinții întrucât, acțiunea penală nu se pune în mișcare decât la plângerea prealabilă a celui ce se află în nevoie?

Vedeți, ăsta este paradoxul, un copil își abandonează părintele dar acesta niciodată nu-și va cere dreptul la ocrotire folosindu-se de forța legii!

Într-un referendum moral ar trebui ca fiecare dintre noi să privim peste umăr și să vedem dacă suntem pasibili de vreo pedeapsă!

Tu, cititorule, când te-ai lăsa judecat ultima oară de această instanță morală? Când ai spus ultima oară „Sărut mâna Tată, Sărut mâna Mamă?”

Întoarce-te acum și, dacă îi ai pe părinți în această lume, fă-o! Dacă sunt plecați în regatul cerurilor, deschide-ți sufletul și lasă rugăciunea ta să-i cuprindă!

Iar voi, cei ce i-ați uitat în această lume pe părinții voștri, cu minimul efort al făpturii voastre, căutați-i pe cei ce vă sunt părinți, pei cei ce v-au început destinul și aduceți-le o mângâiere, fie ea prin sunetul glasului vostru, dându-le astfel împlinirea sorții, altfel îi aruncați pentru vecie în temnițele reci ale uitării iar voi veți fi cei mai odioși tâlhari de suflete!

Banner