• 4-3.jpg
  • 1-3.jpg
  • 2-5.jpg
  • 3-3.jpg
  • 5-1.jpg
  • 6-1.jpg
  • 7.jpg
  • 8.jpg
  • 9.jpg

Munții frumoși ai Europei: Midzor

in HOBBY/Travel by

Dragii mei iubitori de munte, natură și aventura, ne continuăm astăzi periplul prin munții frumoși ai acestui est de Europa și o să încercăm să “urcăm” pe cel mai înalt munte al Serbiei, Midzor.

Muntele Midzor (Миџор), cu o înălțime de 2170m, este situat în Balcanii de Vest, zona montană Stara Planina, destul de aproape de granița sârbo-bulgară. O bună perioadă de timp, până pe la începutul anilor ’90, muntele nu a fost accesibil din ambele părți, din cauza poziției geografice de frontieră și a restricțiilor de ordin politic. Chiar și cota altimetrică s-a modificat în timp, în defavoarea Serbiei, ce-i drept.

Până în 1990, înainte de destrămarea fostei Iugoslavii, Triglav (2865m) din Alpiii Dinarici, astăzi cel mai înalt munte al Sloveniei, reprezenta acoperișul Republicii Federale. A urmat Deravica (2656m), cel mai înalt munte din Kosovo, iar până nu demult, Bobotov Kuk (2525m), care este acum cota maximă a Muntenegrului, după separarea de Serbia în 2006.

Astăzi, muntele Midzor poate fi urcat atât pe versantul bulgăresc, ceva mai abrupt, cât și pe cel sârbesc, mai domol. Accesul dinspre Bulgaria se face din satul Chuprene, situat în Provincia Vidin, iar pe versantul sârbesc se urcă din Topli Dol.

Noi am încercat un circuit cu urcare de la cabana Babin Zub, situată la 1758m. Până aici se ajunge cu mașina, pe un drum foarte bun. De la cabană, am traversat domeniul schiabil cu același nume, după care am prins creasta dinspre vest, oscilând între un drum forestier și o potecă turistică.

Accesul spre zona înaltă seamănă destul de mult cu cel de pe Leaota noastră. Pe vârf există o cutie din metal unde, într-un jurnal, poți nota date care să ateste că ai trecut prin zonă.

De aici am coborât în satul Topli Dol, pe versantul sud-estic, unde cu greu am reușit să conturăm o potecă. Satul pare părăsit, însă urbanistica scoate în evidență influențele austriece. Chiar în centrul satului se află o biserică veche, cu pereții scorojiți, înconjurată de morminte neîngrijite. Undeva în apropiere se află un mic foișor, unde ne-am oprit să gustăm câte ceva de prin rucsac.

Prin zonă circulă destul de des poliția de frontieră, care ne-a și cerut documentele. Vameșii sârbi, ceva mai cordiali decât cei bulgari, care sunt mai… ”constipați!”

Din sat, am revenit la cabana Babin Zub pe un drum forestier, destul de ușor de urcat. Chiar dacă nu este o zonă prea înaltă, partea dinspre Serbia a masivului Stara Planina prezintă peisaje superbe și sălbatice, însă ce ne-a plăcut cel mai mult au fost oamenii și bucătăria sârbească.

Nu ezitați să mergeți!

Banner

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.