Sub steaua lui David

in Travel by
Banner

Ca un pariu al vieții, două mâini de nebuni ai zilei, după ce s-au sfătuit în crucea nopții, mai mult ca o provocare a timpului ce-l vor petrece împreună, au hotărât, asemeni vechilor Templieri, să caute os domnesc în Cetatea Sfântă.

Porniți într-o modernă cruciadă, cu sânul plin de învolburate căutări, în două ceasuri au cuprins sub priviri pământul făgăduinței, căci atât îi trebuie cuceritoritorului ce călărește pasărea de fier să ajungă din București până acolo.

Ierusalimul are astăzi, ca și în vechime, semnul unei sfințenii a locurilor unde s‑a sfârșit și s-a născut Începutul, are taina lui Alfa și nemurirea lui Omega, iar noi, căutătorii de miracole în spațiile dintre secunde, ne-am dus acolo să ascultăm de aproape poveștile soldaților romani necăjiți de judecata din Pretoriu.

Privită de pe Muntele Măslinilor, Cetatea Ierusalimului duce cu sine blestemul răstignirii, ea înseși fiind ridicată în formă de cruce și împărțită de patru seminții ce duc cu sine atât durerea războiului cât și neliniștea unei păci îngenunchiate. Amestecul de limbi și popoare te face să privești cu grijă umbre ce veșnic par însoțitoare, iar sfințenia locurilor îți oprește pentru o clipă piciorul, ca nu cumva din greșeală, să atingi urma plăpândă a unui sfânt sau căușul cu lacrimi al celei ce-și plânge Fiul.

Pășim tăcuți pe pietre cioplite de generații întregi de martori ai credinței și timpul își cântă tăcerea nebună văzând în noi tâlhari ai clipei ce bucuroasă se lasă furată. Atunci, când timpul rugăciunii se ridică-n coloană către cer, pornind din biserici, sinagogi și moschei deopotrivă, abia atunci înțelegi de ce Ierusalimul  a fost doborât și reclădit de-atâtea ori, ca tânguirea și mulțumirea să fie rostite deodată în toate limbile pământului.

Pierduți printre mirosuri de smirnă și țipete de bazar, urcând fără să cobori și coborând fără să urci pe o Golgotă ce astăzi stă așezată sub cupole, ai sentimentul că veacurile s-au coborât în tine doar ca să te facă să auzi răzvrătirile celor ce au suferit pentru credință. Pătrunzi în inima Cetății, străbătând cu ochii minții un drum al crucii ce astăzi ghizii îi spun Via Dolorosa și duci cu tine tăria Celui ce s-a lăsat învins doar pentru a primi păcatul oamenilor și abia atunci înțelegi de ce o măicuță mai bătrână din așezământul românesc din Cetate ne spune că este atâta sfințenie în aceste locuri încât vrăjmașii Domnului, neputând să calce pe urme ale sfinților, umblă în Cetate cocoțați pe umerii oamenilor.

Ieșind din Cetate, prin locuri în care moartea este adusă de pietre aruncate de oameni, repede te vei găsi în Grădina Ghetsimani în care nu ai cum să nu auzi tăcerea surdă a rugăciunii ce se ridică în coroana veșnică a măslinilor  și duce cu sine iertarea trădării.

Întors acasă îți primenești odaia din față a sufletului și așezi amintirile Cetății și inima prietenilor la loc de mare prețuire sub candela arzândă a credinței. Îi iei pe toți și îi așezi în sipet de chihlimbar încuiat cu lacăte de argint, să nu fie desfăcute de nici un hoț, nici măcar de cel ce are cu sine iarba fiarelor, și adormi liniștit, preț de două eternități, murmurând un vaiet al împăcării: Ierusalime, Ierusalime!

Chiru. C.

Banner