În epoca modernă, când înformația circulă cu o rapiditate de neimaginat în vremurile în care jurnalul de front reprezenta o sursă de informare, în epoca în care stocarea informației se face electronic și, la nevoie, se livrează tot electronic, ideea unui jurnal de campanie, fie ea și electorală, aparține unui vetust înfiorător pentru generațiile de astăzi! Ca o încununare a unei ziceri a lui Noica în care afirma că ideea este o formă de încăpățânare, și eu, cu aceeași încăpățânare vă propun un jurnal de campanie, electorală!
Pentru că timpul ei nu a sunat și încorsetările legii sunt din ce în ce mai drastice, nu știu ce mă face să cred că partea spumoasă și toată tarantela (a se citi mușamaua neaoșă!) se va fi întâmplat înainte de declanșarea campaniei electorale, în ceea ce impropriu a fost numită, perioada de precampanie, perioada în care partidele nu sunt obligate să se supună regulilor din campania electorală.
Astăzi, asemeni pregătirilor unor mari întreceri sportive, galeriile își cheamă membrii pentru a-i instrui, a-i însufleți și a-i determina să fie cât mai combativi, să „muște din adversari”, convinși fiind că de puterea îndemnului și mobilizarea galeriei, echipa ce va intra în teren va fi sau nu încununată de izbândă!
Astfel partidele și partiduțele, (ar merge și augumentativul partidoi?) cu portavocile potențate la maximum aruncă în eter îndemnuri și îmbărbătări care, de n-ai fi obișnuit cu ele, ar face să nască fiori reci pe spatele oricărui muritor de rând!
Sunt aruncate invective, imprecații și acuze dintre cele mai terifiante, încât poți jura că te afli în mijlocul celei de-a treia conflagrații mondiale! Dezbaterile de idei aproape că nu au loc iar atunci când, într-o logică firească, se nasc germenii unei dispute argumentate, ea este repede acoperită de strigăte războinice.
Ei, dragii mei, cam așa văd eu lucrurile și asumându-mi rolul de Toma necredinciosul, voi încerca să trec prin această perioadă uzitând de formula „jurnalului de campanie!” pentru a vedea marea încăierare (termen consacrat juridic care reclamă o anumită specificitate) prin lentila unuia care, crezând că le-a văzut pe toți și pe toate, rămâne veșnic surprins de voiciunea și inventivitatea românului atunci când febra electorală și epidemia votării iau forme de manifestare ce ies din tiparele oricărui manual de sociologie!
Deci, răbdare și tutun sau, globalizat, popcorn și coca-cola, spectacolul stă să înceapă și să nu cădem în patima lui Nenea Iancu (Caragiale) iar la finalul acestuia, să rostim halucinantul „Simț enorm și văz monstruos!”
