• Geo-Badea.jpg
  • IMG_9634.jpg
  • IMG_9637.jpg
  • IMG_9659.jpg
  • IMG_9661.jpg
  • IMG_9665.jpg
  • IMG_9668.jpg
  • IMG_9674.jpg

Comori din Bucegi: zona carstică Rătei

in HOBBY/Travel by

Zona carstică Rătei este localizată în partea sud-estică a Munților Leaota, traversată de râul Rătei, afluent pe dreapta al râului Ialomița.

Complexitatea zonei, mai ales din punct de vedere carstic, adică al diversității reliefului dezvoltat pe calcare, o reprezintă atât partea de suprafața, numita exocarst, cât și partea de interior, numită endocarst. Exocarstul din  Rătei este dominat în principal de Cheile Răteiului, care se află în amonte de intrarea principală în peșteră.

Cursul de apă ce străbate cheile, activ numai pe perioada ploilor și topirii zăpezilor, intră în masivul de calcar cu mult mai în amonte de intrarea în chei și străbate aproape întreg sistemul de galerii al peșterii Ratei, ieșind la lumină chiar pe la intrarea în peșteră. Acest fenomen face posibilă absența unui curs de apa permanent care să străbată Cheile Răteiului.

Pereții abrupți ai cheilor, mai ales cei de pe malul stâng, fac zona absolut spectaculoasă. Câteva peșteri mai mici aflate la baza scot în evidență activitatea de dizolvare a apei în masivul calcaros din scurtele perioade de curs permanent.

Ne deplasăm în aval și ne oprim la principalul sistem carstic de interior din zona Rătei, Peștera Rătei

Accesul cel mai ușor se realizează dinspre sud, din comuna Moroeni, pe drumul spre cariera Lespezi și pe care se poate ajunge cu mașina, urcând din DN 71 aproximativ 8 km. În dreptul unei bariere, facem stânga pe un drum forestier și după aproximativ 1 km, prindem o poteca scurta prin pădure ce ne conduce chiar la întrarea în peșteră. Atenție! Peștera este închisă și necesită aprobare de la Apele Romane pentru a putea fi vizitată!

Galeriile peșterii, formează o rețea complexă, în lungime aproximativă de 8 km, ce necesită serioase cunoștințe, tehnice și de orientare ca să putem face un circuit în condiții optime.

Peștera Rătei, deși poate fi considerată o peștera mare, nu impresionează prin abundența speleotemelor, care sunt mai degrabă comune si puține, vizitatorul rămânând impresionat de morfologia spectaculoasă a galeriilor

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Cunoscută încă din Sec XIX, resurgența Răteiului, numită Izvorul Răteiului, a fost captată în 1909, pentru nevoile localităților din aval, lucrările fiind coordonate de T. H. Ionescu şi D. Cair. Cu acea ocazie, o placă memorială, gravată în marmură, în onoarea regelui Carol I a fost plasată pe peretele din dreapta intrării. Placa, deşi pomenea de unul din marii regi ai României, a rezistat în timpul comunismului, datorită izolării ei în creierul munților, dispărând totuși, în mod misterios, probabil furată, după revoluție, prin 1997-98.

În 1956, T. Orghidan şi Margareta Dumitrescu, explorează, cartează şi colectează faună în zona din apropierea intrării în peșteră. Harta întocmită cu acest prilej prezintă doar 146 m de galerii.

În 1969, unul dintre cei mai remarcabili geologi ai României, Dan Patrulius, realizând cercetări geologice în zonă, este primul care semnalează posibila existentă a unei mari peșteri, raportându-se la amploarea zonei carstice din regiune, pentru ca în 1970, membrii clubului de speologie Focul Viu, reușind să exploreze, in 3 zile, aproximativ 2km de galerii.

În 1971, un pasaj fosil, care scurtcircuitează zona sifoanelor de la intrare a fost descoperit. Intrare în peşteră devenind mult mai facilă, explorarea, cartarea şi observaţiile ştiinţifice sau derulat mult mai rapid, pentru 5160 m de galerii.

La începutul anilor ’80, Clubul Focul Viu, întreprinde o nouă şi susţinută campanie de explorare şi recartare a peşterii, realizându-se în cele din urmă harta peşterii, la scara 1: 200, hartă care, după micşorare, a căpătat forma finală, și evident, însoțește acest articol. Trebuie menţionat că marea majoritate a parcursului subteran a fost cartat cu busola minieră, având un grad ridicat de precizie.

După anii 90, lucrurile au continuat cu noi descoperiri, Clubul Hades din Ploiești reușind să pătrundă pe sub un pasaj îngust în Sala Titanilor.

Sala Titanilor este cea mai mare sală a peşterii, având un aspect haotic cu numeroase blocuri gigantice prăbuşite din tavan. Cursul activ din Sala cu Prăbuşiri se regăseşte şi în această sală şi este accesibil pe întregul parcurs în amonte, până la capătul sălii. Suntem aici la +64 m de la intrare, de altfel şi cea mai mare denivelare a peşterii. În Sala Titanilor se găsesc destule oase fosile, unele chiar de Ursus Spelaeus, care ne fac să bănuim o fostă intrare, situată cumva în acest capăt de peşteră, accesul animalelor prin intrarea actuală fiind greu de presupus.

Peştera Rătei s-a format prin acţiunea de lărgire a apei asupra unui sistem de fisuri care se dezvoltă în principal după trei direcţii: N-S, E-W si NW-SE. Acest sistem de fisuri a fost identificat atât în calcarele Jurasice cât şi în Conglomeratele de Bucegi.

Peștera Ratei este o peșteră complexă, destul de dificilă, cu galerii înguste și pasaje greoaie. Principala problemă este însă orientarea, riscul de rătăcire fiind permanent. Chiar şi speologii mai experimentați au dificultăți în a parcurge fluent sistemul de galerii al Peșterii Rătei, un circuit complet realizându-se în medie între 6 și 8 ore.

Banner

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Prin postarea acestui comentariu esti de acord cu politica de confidentialitate Detalii aici