RECURS LA PREZENT. Și senatorii dansează!

in Opinii by

Consecință sau nu a vicisitudinilor istorice, poporul român a conturat o aură providențială în jurul celor care au jucat rolul de lideri. De ce le-au fost atribuite anumite însușiri de semizei rămâne în continuare o enigmă pentru care, istoria și istoricii, cândva, poate vor găsi și un răspuns.

Obișnuiți cu modelul paternalist, de „tătuc” al nației și în prezent românii caută în liderii politici însușiri și trăsături care să facă din conducător, individul providențial, încărcat cu har, individul ce se situează deasupra tuturor și, mai ales, deasupra vremurilor, cel ce conduce corabia nației către un pământ al făgăduinței. Aceasta poate fi o explicație pentru rapiditatea cu care am trecut de la „destoinicul cârmaci” la „comandantul de navă”.

Foarte greu de explicat de ce mentalul colectiv caută asemenea tipologii ale liderului politic, asemenea tipuri de conduită în care liderul, „El Maximo” este cel ce le știe, cunoaște și aplică pe toate! Modelul acesta s-a dovedit falimentar și totuși germenii lui sunt semănați din când în când sau lăsați să crească, într-o vinovată conveniență  a clasei politice cu masele.

Nu știu cui folosește perpetuarea acestui mod atât timp cât de fiecare dată va apărea și vocea inocenței care să ne arată că „Regele e gol!”,  atunci când toți sunt orbiți de măreția destinului pe care liderul urma să-l împlinească!

Continuarea acestui model de„leadership”, mai devreme sau mai târziu, nu va face decât să creeze o prăpastie între mase și lider, întrucât așteptările acestora vor fi din ce în ce mai mari iar posibilitățile liderului din ce în ce mai mici, atingerea punctului critic nemaifiind decât o chestiune de timp, convulsiile sociale rămânând în istorie ca evenimente însângerate!

Ce ne-ar costa dacă împreună am încerca să schimbăm paradigma, să-i privim pe lideri ca oameni dintre noi și, în virtutea rolului asumat în mod conștient, să-i sprijin activ în luarea deciziilor și, în aceeași măsură, să le corectăm eventualele devieri?

În acel moment, cred cu sinceritate, că vom reuși să redescoperim apartenența la grup și fiecare individ, deși independent în decizie și gândire, se va integra sinergic maselor ce devin o singură unitate!

Haideți să-i privim pe lideri ca pe niste oameni, cu durerile și bucuriile lor, să le dăm și lor un rol în celebra ecranizare a romanului la fel de celebru „Mănâncă, Roagă-te, Iubește!”

Privindu-i în acest mod îi vom vedea mult mai umani, iar ei vor coborî de pe piedestalul unde noi i-am urcat și vom constata cu uimire și bucurie că și senatorii dansează!

Banner

1 Comment

  1. “Am văzut acum câteva seri pe Animal Planet niște urangutani care semănau cu voi”
    și vrei ca pe un asemenea lider să-l privesc cu indulgența ce o manifest față de un semen?
    never, niciodată! 🙁

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Prin postarea acestui comentariu esti de acord cu politica de confidentialitate Detalii aici