RECURS LA PREZENT. Prezentul complicat

in Opinii by
Banner

Pentru că în articolul precedent, abordând tema valorii și a nonvalorii, enunțul „prezentul este lipsit de valori” a fost fie lapidar prezentat, fie nu a fost suficient înțeles, mă folosesc de acest prilej pentru a încerca o modestă dezvoltare.

Deși chiar titlul permanent al rubricii „RECURS LA PREZENT”, reclamă o anumită ancorare în realitatea imediată, iar termenul juridic tinde să creeze confuzia unor judecăți, atât autorul cât și rubrica sunt departe de ipostaza de a emite judecăți de valoare, morale sau de oricare natură. Rubrica nu vrea să judece pe nimeni și nici să catalogheze evenimente, ea este doar o descriere a clipei, a prezentului așa cum o vede autorul. Altfel spus, citându-l pe Montaigne „nu judec, ci descriu”!

Este lecția pe care am învățat-o ca un bun creștin și nu pot să trec cu vederea că Duminicii ce a trecut, a 33-a după Rusalii, i se mai spune și „a Vameșului și a Fariseului”.

Afirmația că „prezentului îi sunt străine valorile!” reprezintă consecința firească a definiției prezentului. Ce este prezentul? În goana noastră nebună, de nicăeri și spre niciunde, cum ar fi spus poetul, suntem atât de absorbiți de prezent încât nici măcar nu realizăm că doar acesta ne aparține!

Latinii spuneau „Tempus fugit!” Și mare dreptate aveau!

Noi fugim de un trecut care ne apasă spre un viitor necunoscut, uitând că viața noastră se consumă în prezent!

Prezentul este doar clipa pe care o trăim instantaneu, după arderea ei, ea devine trecut. Prezentul este linia subțire dintre trecut și viitor, sau într-o reprezentare matematică, prezentul este acel punct notat cu zero între minus infinitul trecutului și plus infinitul viitorului!

Asemeni celor ce sunt contemporani unui miracol, trăindu-l nu-i înteleg adevărata semnificație și valoare, și noi trăind prezentul nu realizăm care sunt valorile ce-l determină și atunci rămâne trecutului sarcina de a așeza valorile în matca lor firească!

Nouă nu ne rămâne decât, construindu-ne contratimpii alergării, să umplem prezentul cu gesturi firești, normale, respectând morala și dreapta credință, gesturi care ulterior vor capăta valoare și atunci, cotidianul prezentului va fi înnobilat de valoarea adăugată a trecutului!

Cam despre asta era vorba!

În rest între trecutul valoros, nu neapărat al dinozaurilor, și viitorul plin de necunoscute rămâne să ne trăim, fiecare cum știm, cum simțim sau cum credem, această mică scânteie a timpului denumită generic prezent, prezentul complicat!

 

Banner